Mică introducere în topografie
Topografia este un termen folosit pe scară largă pentru a descrie studiul detaliat al suprafeței pămâ;ntului. Aceasta include modificări ale suprafeței, cum ar fi munții și văile, și caracteristici precum râurile și drumurile. Poate include și suprafața altor planete, luna, asteroizii și meteorii. Topografia este strâns legată de studiul topografic, care este studiul determinării și înregistrării poziției punctelor unul în raport cu celălalt.
Istoric
Cuvântul topografie în sine este derivat din grecescul „topo”, care înseamnă loc și „graphia”, care înseamnă a scrie sau a înregistra. Unele dintre primele studii topografice cunoscute au fost efectuate de armata britanică la sfârșitul secolului al XVIII-lea. în Statele Unite, cele mai vechi studii detaliate au fost făcute în timpul Războiului din 1812 de către „Biroul Topografic al Armatei”. Pe parcursul secolului XX, cartografierea topografică a devenit mai complexă și mai precisă odată cu inventarea unor instrumente speciale de măsurat.
Recent, evoluția din lumea digitală precum GIS (sistemul de informații geografice) ne-au permis să realizăm hărți topografice din ce în ce mai complexe.
Obiective
Topografia modernă se ocupă în general de măsurarea și înregistrarea contururilor de elevație, producând o reprezentare tridimensională a suprafeței pământului. O serie de puncte sunt alese și măsurate în funcție de coordonatele lor orizontale, cum ar fi latitudinea și longitudinea, și poziția lor verticală, în termeni de altitudine. Când sunt înregistrate într-o serie, aceste puncte produc linii de contur care arată schimbări treptate în teren, acestea reprezintă măsurătorile topografice.
Tehnici de realizare a studiilor topografice
Cea mai utilizată formă de măsurare a terenului este cunoscută sub numele de studiu topografic direct. Acesta este procesul de măsurare manuală a distanțelor și unghiurilor folosind instrumente de nivelare. Topografia directă oferă datele de bază pentru toate hărțile topografice, inclusiv pentru sistemele de imagistică digitală. Aceste informații pot fi utilizate împreună cu alte sisteme, cum ar fi fotografiile aeriene sau imaginile prin satelit, pentru a oferi o imagine completă a terenului în cauză.
Cartografierea cu sonarul este tehnica principală utilizată pentru a mapa fundul oceanului. Un puls de sunet este trimis prin apă de la un difuzor subacvatic și este reflectat înapoi de obiectele din apă, cum ar fi fundul oceanului, paturile de corali sau un submarin.
Microfoanele măsoară undele sonore reflectate. Timpul în care ecoul se întoarce este proporțional cu distanța obiectului care reflectă. Aceste date permit cartografierea schimbărilor în terenul subacvatic și a altor obiecte precum epavele.
Aplicări
Un studiu topografic poate fi utilizat în foarte multe domenii, cum ar fi planificarea militară și explorarea geologică. Informațiile detaliate despre teren și caracteristicile suprafeței sunt, de asemenea, esențiale pentru planificarea și construcția oricăror proiecte majore de inginerie civilă sau de construcții.
Mai recent, sondaje la scară largă, cum ar fi Google Maps, au fost produse folosind imagini prin satelit, oferind primele studii complete și disponibile pe scară largă ale pământului.
Sisteme de cartografiere digitală
Există o varietate de sisteme digitale care utilizează datele de bază colectate din topografie pentru a produce măsurători topografice:
GIS folosește un software pe calculator pentru a crea hărți foarte detaliate cu straturi distincte care afișează aproape orice tip de element, cum ar fi drumuri, poduri, clădiri, râuri, granițe politice, tipuri de sol etc.
Randările 3D folosesc imagini din satelit sau aeriene pentru a produce un model tridimensional folosind un software pe calculator.
Fotografia aeriană și fotogrametria combină fotografiile din unghiuri diferite și folosesc procesul de triangulare pentru a calcula locația elementelor.